Ma trezesc in bratele tale si zambesc. De fapt in clipa asta ma gandesc ce naiba imi pot dori mai muult? Tu ma imbratisezi somnoros si-mi dai un sarut de buna-dimineata. In clipa asta trecutul viitorul si prezentul sunt una pentru noi. Stam imbratisati, visatori plini de dorinte, fantezii, ganduri destinate unul altuia. Razele timide ale soarelui ne scalda-n lumina lui oferind pielii noastre o nuanta de piersica. E liniste-n jur… normal… doar suntem singuri. Cascam lenesi si incepem sa vorbim prostii, nimicuri, sa ne tachinam in stilul nostru caracteristic… pana cand unul cedeaza si merge sa pregateasca cafeaua.
O dimineata perfecta incepe cu tine… cu tine cu noi imbartisati zambindu-ne somnorosi… de fapt aproape perfecta… perfecta ar fi doar daca ne-ar pregati cineva cafeaua 
M-am saturat sa fiu plictisita. Rutina ma omoara incet, incet. In permanenta astept o schimbare… o veste buna. Astept pe cineva sau ceva, dar se pare ca acel “ceva” (sau cineva) refuza sa ajunga la mine.
Ma plictiseste tot ce-i in jur. Nu ma impresioneaza nimic, la fel cum nimic nu-mi da pofta de viata. Totul e un spatiu, un spatiu vid, unde sentimentul de singuratate conduce… de parca sufletul si mintea mea ar fi regatul lui.
Uneori ma gandesac ca viata e abusrda de vreme ce ramane imprevizibila. Deseori am impresia ca viata e guvernata de o forta oarba… habar nu avem de unde pleaca si incotro se-ndreapata. Tot ce am construit pana acum (sau voi construi) e la voia intamplarii… oare chiar merita sa te zbati pentru toate astea?
Scris in
Life on February 13th, 2008 |
Niciun Comentariu »
Pentru ca azi m-am hotarat sa fiu doar eu. Sa fiu exact asa cum sunt fara sa ma gandesc “oare ceilalti ma plac?”
M-am hotarat sa fac ce simt, sa dau frau liber sentimentelor, sa nu-mi mai ascund gandurile, m-am hotarat sa gresesc. Da. Sa gresesc… eu din cauza mea sa-mi asum raspunderea pentru faptele mele, sa incetez sa mai fiu un copil care da vina pe restul apoi se ascunde in carapacea lui. Am decis ca de azi inainte voi invata din greselile mele nu din ale celorlalti… cei care ma vor aprecia o vor face pentru ca simt asta nu pentru ca am incercat sa le fiu pe plac… daca ceea ce voi scrie este sau nu ceva calitativ ceilalti vor decide asta. Pentru ca cei care au ceva de spus… care scriu ceva bun… cu siguranta intr-o zi vor iesi din anonimat!
Scris in
Life on February 12th, 2008 |
Un comentariu »
Insemnarile urmatoare »
