In conflict cu creierul meu
E 4 dimineata. Momentan sufar de insomnie. In pijamale, stau asezata in fata monitorului in speranta ca voi putea scrie ceva inteligent de vreme ce creierul meu refuza sa doarma. De fapt pana si el e obosit. Nu e vorba doar de oboseala fizica cauzata de inca o noapte pieduta-ntr-o invalmasala de fum, muzica si miros intepator de bautura tare.
E obosit si el dar refuza sa doarma. E agitat. Probabil din cauza excesului de energizante menite sa ma tina treaza si sa imi dea energia necesara pentru a suporta ingramadeala si infernul ala zgomotos. Acum e momentul razbunarii: imi transmite o acuta oboseala fizica, aproape dureroasa ganduri si amintiri de mult uitate si-o minte obosita odata cu ele.
Dar hey, de ce faci asta? De vreme ce tu-mi trimiti mereu ratiunea ca partener oriunde m-as afla, si-n orice context as fi, de ce naiba imi reprosezi ca nu ma distrez? Tu esti singurul vinovat! Tu care nu imi permiti sa traiesc clipa, sa o simt, sa ma las dusa de val. Mereu trebuie sa fi acolo sa ma faci sa cobor cu picioarele pe pamant inainte sa fi urcat, sa-mi amintesti ca nu-i etic sau ca nu-i bine.
Gata! Pentru cateva momente opreste-te. Inchide ochii prefate ca dormi, prefate ca esti ocupat sau ca pur si simplu e bine ce urmeaza sa fac! Mai lasa-ma sa traiesc si eu placerea momentului!