Efectul de turma
Ca viata nu e mereu cum ai vrea sa fie o stiu de multa vreme. Da parca m-am saturat sa ma invart in acelasi cerc vicios mereu. Nimeni nu face nimic ca sa-i fie mai bine. Nimeni nu vrea sa invete nimic sau sa isi depaseasca nivelul de cultura. Singurul mod in care vor sa evolueze e doar partea materiala la care se adauga atentia excesiva acordata vestimentatiei si incercarea de a deveni cat mai popular.
Hey oameni buni! Opriti-va! In definitiv nu asta ne defineste ca oameni… ci felul nostru de a fi: tocanita aia formata din suflet si ratiune, ceea ce stim, cum gandim, cum ne exprimam, cum ne comportam intr-o societate.
E adevarat societatea in care traim ne face sa fim limitiati. Poate am impresia asta din cauza faptului ca locuiesc intr-un oras mic care se pare, nu-i in stare sa depaseasca mentalitatea comunista, conservatoare. Aici pentru orice lucru iesit din comun esti judecat. Cel mai dureros e, ca atunci cand vrei sa evoluezi, sa fii cineva, esti deja catalogat drept un ciudat neintegrat sau infumurat! Da stati un pic… opriti-va! Fiecare are dreptul sa-si dezvolte propria modalitate de a gandi nu trebuie sa preia gandirea turmei, fiecare are propriile obiceiuri, tabieturi.
Sunt satula sa mi se spuna ce sa fac. Sau sa mi se spuna cum sa fiu, sau sa ma comport la fel ca restul! Eu nu sunt restul! Sunt EU si atat!
Modul in care ma comport - atat timp cat ii respect pe cei din jur si mai ales manierele acestei societati nu trebuie sa fie un motiv de barfa pentru nimeni. Toti se grabesc sa-mi dea sfaturi, sa ma modeleze sa-mi impuna ceva. Voi chiar nu vedeti ca nu ma intereseaza? Nu vreau sa fiu ca voi, nu vreau sa gandesc ca voi! Refuz sa fac parte din turma! Prefer sa fiu oaia neagra, prefer sa fiu considerata in continuare o ciudata, singuratica, in asteptarea perfectiunii intruchipate decat sa renunt la valorile mele!