Pareri de rau
Se pare ca azi e ziua parerilor de rau. Sunt convinsa ca si vremea asta aiurea si peisajul nu tocmai placut mi-au influentat starea de spirit.
Imi pare rau ca n-am vrut sa accept provocarea, imi pare rau ca nu te-am acceptat imi pare rau ca v-am pierdut. Stiu ca nu pot schimba nimic… stiu ca puzzle-ul putea sa fie total diferit daca nu alegeam raspunsul negativ de fiecare data. NU NU NU mereu acelasi raspuns rece menit sa-i raneasca pe ceilalti. Raspunsul ala pe care-l daruiam cu cea mai senina fatza dar nu realizam ca nimeni nu isi dorea cadoul asta.
Recunosc nu eram sincera - sunt ferm convinsa ca-mi doream exact opusul dar vroiam sa ma feresc de suferinte care-mi pareau inutile, aveam impresia mereu ca merit altceva, ca trebuie sa caut ceva mai mult, ca era o pierdere de vreme.
Daca nu exista atata negativism, daca nu eram atat de sceptica probabil lucrurile ar fi stat cu totul diferit. Cu siguranta asa invatam sa traiesc momentul, sa nu fug de realitate, de raspundere.
Privindu-ma acum realizez ca am devenit o persoana cu diverse cunostiinte fara prea multe experiente proprii din cauza faptului ca m-am limitat sa invat din experientele altora.
Puzzle-ul care trebuia creat era colorat si avea imagina veseliei a optimismului si a fericirii. In schimb ceea ce a iesit acum este doar un puzzle cu bucati lipsa fara strop de culoare care pare a avea sarcina sa-ti trezeasca o stare de tristete apasatoare amestecata cu dorinta de visare si singuratate.
Imi pare rau sa o recunosc dar puzzle-ul asta incomplet imi reprezinta viata si alegerile facute si nebunia mea si izloarea… pentru ce-a fost cu siguranta-i prea tarziu - nu mai pot decat spera ca nu o sa-mi repet greselile si ca o sa gandesc pozitiv asupra a tot ce va fi.
Momentan sunt nevoita sa ma impac cu singuratatea si sa astept clipa in care voi fi pusa din nou in situatia de a alege. Nu -mi ramane decat sa sper ca atunci voi zambi si voi raspunde pozitiv.