Trebuie!
Trebuie sa imi golesc mintea sa las sa se scurga toate gandurile si amintirile,sa scap de ele ca de continutul unui pahar pe care refuz sa-l beau.sa scap de gandurile mele ca de-o bautura care nu-mi mai place.
Trebuie sa inchid etapa asta.Sa-mi schimb obiceiurile gesturile expresiile si tot ce-mi aminteste de tine.
Trebuie sa-mi cumpar alt pat, alte perne, sa schimb culoarea luminii, trebuie sa ma mut, sa redecorez, sa vopsesc peretii incarcati cu imagini. Sa le ascund ca sa nu ma mai priveasca atat.
Trebuie sa-mi abandonez trupul. Nici el nu e bun de nimic. Era bun pentru voi… pentru micile plimbari, pentru serile petrecute alaturi de prieteni, pentru a ridica ceasca de cafea si pentru a fuma- pentru a face intr-un mod inconstient in repetate randuri aceleasi gesturi. Trebuie sa-l schimb. Trupul asta era bun doar pentru a fi privit, mangaiat, iubit sarutat, strans in brate .
Dar n-a fost suficient. Nu va fi niciodata. Inocenta si teama nu vor fi niciodata compatibile. Asa cum mie nu- mi statea- n fire sa fac ceva pentru noi asa tie- ti era frica de urmari. De ce as fi putut creea in interiorul tau .
Trebuie sa scapam de asta. Chiar nu intelegi?! Ne vom inchide in noi, vom
pastra nelinistea si nesiguranta doar pentru noi, nu o vom imparti sub nici o forma. Ne ferim de fericire ca de moarte … ne temem prea mult ca nu cumva bucuria sa ne dezmembreze, sa ne faca sa fim cu totul altii, sa ajungem sa nu mai reprezentam nimic .