Poate…
Poate ca sunt cea mai egoista persoana din lumea asta. Poate ca te-am lasat sa pleci de prea multe ori. De ce? Stiam sigur ca ai sa te intorci. Cum este normal totul are o limita. Poate ca am atinso. Tu ai renuntat de ceva timp in vreme ce eu am continuat sa cred sa sper sa joc. Poate ca n-am, folosit cele mai bune metode probabil am mintit am ranit am tradat dar macar scopul meu a fost sa fac un bine sau mai bine spus sa ne fie bine. Si… ne-a fost o vreme nu ? Nu gresesc cand spun ca n-am fost nici pe departe perfecti. Ca ceva s-a deteriorat si asta nu acum in al 12 lea ceas ci acuma o vreme. Am simtit amandoi- cateodata am inchis ochii, ne-am prefacut ca e in regula, cateodata am incercat pe termen scurt sa “reparam” relatia. Dar era mai mult de atat. Pe masura ce trecea timpul nu reuseam sa mai reparam nimic. Ca si cum legatura ar fi fost o stanca,care dupa un timp s-a fisurat- putin cate putin, apoi din ce in ce mai mult. Pana cand intr-un final,f isura a despartit stanca in doua. Doua parti. Inegale. Diferite. fiecare avand povestea ei. Locul ei. Forma ei. Tot ce le leaga este o mica parte din povestirea fiecareia, care poate, nu de fiecare data se aseamana perfect cu a celeilate . Daca ma gandesc bine probabil am crezut prea mult, am avut un sentiment deplin de siguranta probabil nefondat. E una din multele mele greseli. Ale tale nu incerc sa mi le amintesc. Asta pentru ca nu vreau sa gresesc din nou. Fiecare a procedat cum a crezut mai bine. Pot sa jur ca fiecare din noi crede in dreptatea lui si atat. Asta pentru ca anumiti factori au fost prezenti in permanenta- orgolii, afectiune, gelozie, concurenta. Ne cunosteam reciproc nu? Eram capabili sa ne citim gandurile. Acum e diferit. Nu cred ca te mai cunosc. Si cred ca nici tu pe mine. Acum totul e individual. Tot ce mai putem spune despre NOI este ca suntem, ne comportam,a ctionam ca doi straini. La urma urmei oare nu e asta unul din cliseele vietii ?