In asteptarea unei schimbari…
M-am saturat sa fiu plictisita. Rutina ma omoara incet, incet. In permanenta astept o schimbare… o veste buna. Astept pe cineva sau ceva, dar se pare ca acel “ceva” (sau cineva) refuza sa ajunga la mine.
Ma plictiseste tot ce-i in jur. Nu ma impresioneaza nimic, la fel cum nimic nu-mi da pofta de viata. Totul e un spatiu, un spatiu vid, unde sentimentul de singuratate conduce… de parca sufletul si mintea mea ar fi regatul lui.
Uneori ma gandesac ca viata e abusrda de vreme ce ramane imprevizibila. Deseori am impresia ca viata e guvernata de o forta oarba… habar nu avem de unde pleaca si incotro se-ndreapata. Tot ce am construit pana acum (sau voi construi) e la voia intamplarii… oare chiar merita sa te zbati pentru toate astea?
Scris in Life on February 13th, 2008 |
Niciun Comentariu »
