Am gasit calea spre trecut. Imi place sa afirm ca istoria s-a repetat. Imi place ca pentru cateva ore am simtit implinirea aceea de care rar am parte. Si-am profitat. Am uitat de tot ce e in jur, eram acolo,e ram alaturi de ei si totusi eram trup si suflet unde imi placea mai mult. Cuibarita intr-un loc unde aveam senzatia placuta de siguranta, protejare. Aveam inselatoarea impresie ca sunt iubita admirata.
Cu toate ca am fost sfatuita de milioane de ori sa nu trezesc la viata trecutul, am calcat in picioare munca mea de deghizare a indemnurile interioare, mi-am ignorat judecata.
Mi-am demonstrat ca am posibilitatea sa obtin ceea ce imi doresc chiar daca doar pentru o scurta perioada de timp.Chiar daca apoi imi va scapa printre degete si voi suferi.
Stiu ca nu trebuie sa te intorci, ca nu trebuie sa privesti in spate, dar uneori ajuta pentru a scapa de resentimente. Te ajuta sa poti sa mergi mai departe cand ai impresia ca nu ai de ce.
Stiu ca nu e exclus ca mai tarziu sa-mi regret actiunile pentru ca ma fac sa pierd persoane care-mi erau dragi si care imi purtau o afectiune deosebita. Dar poftei de a obtine ceea ce iti doresti din strafundul inimii nu am putut sa nu-i cedez. Nu de aceasta data si probabil nici in ocaziile ce vor urma.
Scris in
Life on March 17th, 2008 |
Niciun Comentariu »
UNDE-AI FOST FERICIT ALTADATA…
Unde-ai fost fericit altadata
nu trebuie sa te intorci nicicand: vremea
a trecut si a sters multe, ridicand
frontiera zidului sau
de care uimita iluzia ta se va lovi.
Vremea a tesut
cu multa negraba
infrangerea ta,
in timp ce lipseai, in timp ce umblai
nestiutor prin lume,
pastrand ca pe o amintire
ceea ce nu era decat distrugere tainica,ruina.
Daca fericirea ti-a dat-o o femeie,
acum a-mbatranit sau a uitat
si nu vei simti decat amara uimire
- arvuna pentru blestemele de dupa aceea.
O carciuma de va fi fost, isi va fi schimbat
stapanul ori clientii
si coltul tau va fi ocupat
cu intrusi fantasmagorici
care te vor imbranci grosolani in strada,in pustiu.
Un cartier de va fi fost, vei gasi
printre schimbarile progresului urban
scheletul tau imprastiat.
Nu trebuie sa te intorci nicicand, niciunde,
caci orice poveste intrerupta
supravietuieste numai
pentru a se razbuna pe iluzie,
pentru a-ti infige cutitul in vis,
disperat, murind asasinat.
Si totusi stii ca ai sa te intorci
pentru ca fericirea te-a insemnat
cu fierul rosu al nostalgiei, transformandu-ti
viata intr-o uriasa cicatrice;
si daca esti cinstit cu tine insuti, te vei roti
in jurul dezastrului de neoprit,
cum se roteste cainele in jurul mormantului
stapanului sau, stapanului sau, stapanului sau…
Felix Grande
Scris in
Life on March 16th, 2008 |
Niciun Comentariu »
Recunosc! Azi radiez , azi ma bucur de viata si pot sa zambesc neincetat.
In profida faptului ca stresul ma omoara si ca am foarte mult de invatat azi am gasit o portita prin care sa evadez. Si-am evadat-intr-o lume mai buna.
Pesimismul care ma insoteste mereu ca o calauza azi a obosit. Azi m-a parasit, s-a dus sa`si faca de cap nu inainte de a ma anunta ca va reveni.
Dar nu conteaza. Am sa ma bucur de ziua asta. Am sa zambesc am sa recunosc ca iubesc macar pentru o zi.
Am sa-mi sarbatoresc fercirea alaturi de cei dragi si am sa-ncerc sa-i molipsesc.
Azi imi e pofta de viata. Azi vreau sa traiesc, azi vreau sa te iubesc sa te sarut sa ni se opreasca timpul in loc pana ne saturam.
Aceasta zi vreau sa o pozez sa-mi ramana intiparita minte ca mai apoi sa devina sanctuarul unde sa ma pot refugia atunci cand am nevoie de un motiv pentru a merge mai departe.
Acum va iubesc, acum nu va critic acum o sa ma bucur de tot ce e in jurul meu. O sa profit… pentru ca maine voi redeveni cea de ieri, cea care sunt zi de zi.
Scris in
Life on March 15th, 2008 |
Niciun Comentariu »
Eu nu sunt capabila sa te pastrez. N-as rezista presiunii si distantei. Nu m-as putea pierde-ntr-o visare continua.
Nu pot sa-mi acord doar cateva zile de fericire pentru care sa platesc pretul singuratatii
pentru alte cateva zeci. Nu ma pot tortura asa. Nu vreau sa fiu un pom care infloreste doar cand e anotimpul, vreau sa-nfloresc tot timpul, nu vreau sa ma ofilesc de dor si de tortura singuratatii. Sunt constienta de egoismul meu. Dar la fel de bine constientizez ca noi ne-am schimbat, ne-am transformat. Simtim la fel dar suntem altii. Perioada aceea a trecut iar noi ca sa o acceptam ne vom calca-n picioare trairile, vom scutura capul iar visele vor cadea ca frunzele uscate toamna. Vom topi dorinta, gestul, trairea la fel cum se topeste ceara din lumanare. Ne vom transpune intr-un alt context ne vom alege drumurile si le vom urma fara a intoarce capul.
Ne vom pastra in amintire, ne vom lasa dizolvati de distanta, vom lasa UITAREA sa ne invaluie.
Mi-ar placea ca lumea sa se intoarca pe dos. Iti poti imagina cum ar fi? Un haos… o dezordine facuta din prea multa ordine.
Si EU as fi pe dos. Ratiunea ar trona in locul sufletului iar sufletul s-ar aseza cuminte-n locul ratiunii.
Cum ar fi sa reactionam toti pe dos? Ti-as spune oare acum ca nu imi pasa? Ca m-ai plictisit?
Sau poate de asta data m-as lasa umilita. Si poate ti-as permite sa faci tot ce poftesti.
Dar sunt convinsa ca de data asta as da eu frau liber dorintei. Asa tu ai fi cel care porneste cearta fara a masca gelozia.
Fiind totul pe dos mi-ai cere sa am grija de mine mi-ai spune ca ti-e dor si ca vrei sa ma strangi in brate.
Mi-ai cere sa raman. Sa ma asez langa tine in pat, sa fim laolalta imparasindu-ne imboldurile erotice.
Eu plictisita ti-as spune ca n-am chef.
Tu ti-ai exprimi dorinta: ai vrea sa ma saruti,te apropii sa-mi simti mirosul pielii sa ma dezmierzi.
Dar eu as vrea sa pleci, n-am chef de dulcegariile astea acum.
« Insemnarile anterioare Insemnarile urmatoare »
